Pe lângă prăjiturelele cu diferite creme în care abundă ciocolata și nucile, biscuiții cu ghimbir nu fac parte neapărat din categoria dulciurilor de Crăciun. Dar la un ceai bun sau în jurul bradului de Crăciun, gustul lor diferit va fi binevenit!
Am găsit această rețetă în paginile îngălbenite de vreme ale unei cărți de rețete care a aparținut bunicii. Nici nu știam că a avut-o și m-am bucurat enorm când am găsit-o. Așa că m-am hotărât să vă prezint rețeta aici. Dacă nu ați copt niciodată biscuiți cu ghimbir și sunteți în căutarea unei rețete care să completeze meniul de Crăciun, poate că veți găsi interesantă această incursiune în istoria bucătăriei cehe.
Biscuiții cu ghimbir făceau parte din meniurile castelelor, iar apoi din cele ale orășenilor. Abia în timpul secolului al 19-lea, ghimbirul a început să fie utilizat și în restul gospodăriilor, iar biscuiții au început să însoțească ceaiul de după-amiază. Biscuiții cu ghimbir au nevoie să stea destul timp, așa că, pregătiți-i din timp pentru Crăciun. Îi puteți pregăti chiar și cu 3 săptămâni înainte. Singurele modificări pe care mi-am permis să le aduc rețetei originale au fost un mic adaos de bicarbonat de amoniu, coajă de lămâie din belșug și reducerea cantității de zahăr. Biscuiții sunt buni și mai puțin dulci. În general, la rețetele de biscuiți cu ghimbir este valabilă regula „câtă făină, atât zahăr”.
Pentru prezentarea biscuiților, am ales niște căni frumoase, potrivite perioadei Crăciunului. Avem o mulțime de modele în e-shop, perfecte de dăruit sub brad celor dragi. Multe dintre ele sunt ambalate deja în cutiuță cadou.
Rețeta nr. 899 BISCUIȚI CU GHIMBIR
Pune într-un castron 28 decagr. de zahăr bătut cernut, două ouă întregi și două gălbenușuri și amestecă-le o jumătate de oră. Apoi adaugă încetul cu încetul 1 lingură de ghimbir zdrobit, coaja tăiată în bucățele de la o jumătate de lămâie și 28 decagr. de făină bună, amestecă-le bine, întinde o foaie nu foarte subțire, decupează biscuiții cu o formă, așază-i pe o tavă unsă cu ceară și lasă-i să se coacă în cuptor, dar ai grijă să rămână galbeni ca ghimbirul.
Pregătire: 35 de minute + coacere și timp ca să „se tragă” * Cantitate: cca 40 bucăți dintr-o jumătate de măsură
Pentru finisare
NOTĂ.: dacă este prima dată când încercați rețeta, reduceți cantitățile la jumătate – rețeta de bază este pentru peste 80 de biscuiți
Puneți la păstrare biscuiții de ghimbir într-o cutie de carton, într-un loc răcoros și lăsați-i acolo timp de 3 săptămâni.
Aluatul bogat în zahăr este fin și se lucrează foarte bine cu el. Totuși, asigurați-vă că nu îi adăugați prea multă făină atunci când îl frământați.
Decupați formele cu o formă asemănătoare cu rădăcina de ghimbir. O găsiți aproape în orice magazin cu accesorii de bucătărie. Ba chiar am constatat că există mai multe forme, deci aveți de unde alege. Mi-o amintesc pe aceasta încă din copilărie, când, scormonind prin arsenalul de copt al mamei, nu înțelegeam de ce litera S are o formă atât de neobișnuită. Din păcate, nu o mai am pe cea originală.
Prăjiturelele decupate se lasă pe planșetă sau în tăvi, ca să se oxideze și să se tragă. Având experiență cu două tipuri de aluat – cu ghimbir ras proaspăt (unde mi se pare logic), cât și cu ghimbir uscat, pot afirma cu certitudine că acesta este procedeul corect. În acest interval, biscuiții nu și-au schimbat aspectul, dar apoi au crescut foarte frumos în cuptor. Da, ați înțeles bine, am încercat rețeta pentru prima dată și vă împărtășesc din experiența testării!
Poate că ungerea hârtiei de copt cu unt vă poate părea fără sens, dar biscuiții nu au niciun pic de grăsime adăugată, așa că untul le împrumută din gustul său. În plus, un adaos de unt nu strică nici unui fel de aluat.
PONT: Acum nu vă mai rămâne decât să lăsați biscuiții la „maturat”. Au un gust excelent imediat după coacere, așa că nu stați pe gânduri și gustați-i; apoi se întăresc imediat – nu vă speriați, timpul va repara tot! În câteva zile se vor înmuia și vor fi delicioși. Ca să beneficiați de cei mai buni biscuiți, se aplică umrătoarea regulă: puneți-i într-o cutie de carton, pentru ca umezeala din aer să poată pătrunde la ei și păstrați-i într-un loc răcoros, dar nu la frigider. Toate prăjiturile care au nevoie „să se tragă” nu trebuie depozitate în doze metalice sau din plastic, pentru că astfel aerul nu ajunge la ele.