Prepararea şniţelelor, învelite în trei straturi, nu este considerată o abilitate specială de majoritatea bucătăreselor. Dar totul are un cost şi sigur ne vom pune de acord că, în acest caz, este vorba despre deranjul creat în bucătărie.
Înainte să începeţi, este nevoie să faceţi pesmet proaspăt, dar dacă nu aveţi un robot bun, firimiturile vor zbura până în tavan (nu folosesc pesmet mai vechi, pentru că este prea uscat, trage multă grăsime şi poate fi rânced). Şi ni se întâmplă deseori să ne stropim cu diverse ingrediente în timpul preparării, la fel şi toată zona cu farfurii în care pregătim şniţelele. Trebuie să spun că îmi plac mult şniţelele, dar niciodată nu mi-a plăcut să le prepar. Până acum un sfert de secol, când am descoperit metoda coacerii în cuptor, precum şi adăugarea în ecuaţie a trei castroane unite din plastic pentru învelirea şniţelelor, care m-au scutit de atunci de deranjul din bucătărie. Sunt foarte entuziasmată că se mai produc şi astăzi. Dacă încă nu le aveţi, trebuie neapărat să vi le procuraţi :o)
Tehnica învelirii nu este dificilă în sine. Şniţelul poate fi bun, dar şi excelent. În mod sigur aţi încercat mai multe variante. Am şi eu câteva, dar astăzi doresc să vă prezint şniţelele pe care le prepar atunci când aştept vizita unui adevărat iubitor... de şniţele!
Preparare: 30 minute + coacere
Ca garnitură puteți servi cartofi fierți, prăjiți sau copți; la șnițelele din pui se potrivește foarte bine piureul de cartofi.
Între ingredientele clasice găsim făina – dacă e posibil, cea măcinată cât mai grunjos, pentru ca învelișul să fie cât mai crocant, ouăle bătute cât mai bine și pesmetul – cel mai bine, măcinat cât mai grunjos și proaspăt. Firimiturile de pâine nu se prea potrivesc, deoarece rețin multă grăsime, să nu mai pomenim de gustul pe care îl experimentăm în restaurantele care nu au un renume prea bun. Ierburile sunt o îmbunătățire binevenită, iar în acest caz și amestecul de parmezan și fulgi de migdale.
Castroanele de plastic sunt nemaipomenite. Sunt trei la număr, încap în ele chiar și șnițelele mari, iar prin faptul că se pot lega între ele, sunt foarte practice – ingredientele nu vor stropi mult în jur. După ce terminați treaba, le desfaceți și le puneți unul în altul și astfel nu vor ocupa mult spațiu. La preparare, mergeți pe sistemul o mână uscată, una umedă – doar așa veți putea păstra curățenia în jur. Și dacă pot să vă mai dau un pont genial, întindeți o folie alimentară pe sub suprafața de lucru. La final o dezlipiți și gata, e curat!
Referitor la grăsimea folosită pentru prăjire putem duce discuții infinite. Vom găsi adepți pentru fiecare fel – untură, diferite tipuri de ulei, unt topit... Personal, consider că cea mai importantă este carnea și combinația de gusturi la care doriți să ajungeți. Șnițelul vienez din carne moale de vițel nu poate fi conceput fără unt, altă situație este în cazul cărnii măcinate, care este mai înaltă și are nevoie de mai multă grăsime pentru frigere – aici vorbim de cel mai calitativ ulei, iar în cuptor, în care coaceți cantități mari de carne, puteți folosi o cantitate mică de ulei vegetal, mai ales datorită umezelii care se creează în acesta.
Experimentați și gustați. Cum vă place mai mult – rezultatul trebuie să fie un șnițel destul de uscat, crocant la suprafață, iar pe interior zemos și pufos ca un vis.