Această rețetă este perfectă pentru perioada de după Paște. Dar va fi binevenită oricând pe parcursul anului.
Primăvara își face simțită prezența și găinile au început să facă mai multe ouă. Chiar și ele se pregătesc de sărbătoarea Paștelui! Abia aștept bunătățile tradiționale! Dar știu că ne săturăm repede de ouăle fierte, mai ales când sunt mai multe. Așa că recurg la această rețetă atunci când doresc să pregătesc ceva simplu pentru cină. Prepararea ei durează cam 20 de minute, deci este binevenită după maratonul din bucătărie dinaintea Paștelui…
Vă prezint o rețetă din aluat de pizza cumpărat, dar îl puteți prepara și în propria bucătărie după rețeta preferată. Astăzi am ales să rămân la cel cumpărat. Așezați pe el ingredientele gustoase, acoperiți totul cu feliuțe de ouă fierte și smântână fermentată și gata! Aveți un prânz sau o cină gustoasă! Pentru coacere am folosit capacul unei tăvi din sticlă. Are exact înălțimea de care am nevoie pentru ruladă, ca să o pot tăia după ce o scot din cuptor. Dar puteți folosi capacul și pentru clătite umplute, cartofi franțuzești, cozonaci și un milion de alte bunătăți. Veți găsi multe utilizări în bucătărie acestui set folositor…
RULADĂ CU OUĂ ȘI MOZZARELLA
Pregătire: 20 de minute * Cantitate: 8-9 porții
· aluat de pizza cu ulei de măsline
· 150 g șuncă crud-uscată
· 125 g mozzarella
· 3 ouă fierte tari
· 2 pumni de ierburi aromatice, ideal arpagic / chives
· 150 g smântână fermentată 18%, eventual crème fraîche
· sare și piper proaspăt măcinat
· 1 gălbenuș de ou pentru ungerea suprafeței
· 1 lingură semințe de susan
1. Derulați aluatul și lăsați-l pe foaia de copt. Tapetați suprafața cu feliuțe de șuncă astfel încât să se suprapună parțial. Păstrați liberi cam 2 cm de la margini.
2. Tăiați mozarella în batoane și distribuiți-o liber peste șuncă. Curățați ouăle de coajă, tăiați-le în feliuțe și intercalați-le cu restul de garnituri. Presărați puțin piper deasupra. Porniți cuptorul la 175 °C.
3. Amestecați smântâna fermentată cu arpagicul tocat, adăugați sare și puțin piper. Adăugați smântâna cu lingurița în locurile libere dintre ingrediente. Nu vă temeți că ar putea ieși atunci când rulați aluatul. Apoi rulați aluatul pe lungime, folosindu-vă de foaia de copt.
4. Ungeți cu unt tăvița din sticlă (de fapt, capacul tăvii) și mutați rulada în ea. Ungeți suprafața aluatului cu gălbenuș bătut și înțepați rulada cu furculița din loc în loc. La final, adăugați semințele de susan. Introduceți rulada în cuptorul încins și lăsați să se coacă pentru 45-50 de minute. Rulada trebuie să se pătrundă bine, așa că, dacă aveți un cuptor care are tendința să rumenească mai mult, protejați suprafața ruladei cu o bucată de foaie de copt.
Notă: Rulada este puțin mai mare decât capacul pe care l-am folosit. Am tăiat surplusul și l-am așezat în tavă lângă rulada mare.
Aluatul de pizza conține drojdie, așa că este bine să-l lăsați să crească puțin după ce îl derulați. Adaptați cantitatea de umpluturi după gust. Însă străduiți-vă să nivelați cât mai bine ingredientele, ca să puteți rula ușor rulada. Nu fac economie la ierburi, chiar și mozarella poate fi mai multă. Pregătirea este rapidă – în principiu, singura treabă este curățarea ouălor…
… distribuiți smântâna fermentată aromată în toate locurile libere. În timpul rulării este cooperantă și nu iese din ruladă, iar în timpul coacerii nu iese. Aici are rolul de liant între gusturi. Rulada este foarte bună atât proaspătă, cât și rece.
Câteva note pentru semințele de susan:
· le folosesc oriunde se potrivesc. Nu consumăm o cantitate mare de semințe de susan, dar consider că este important să le includ regulat în meniu. Substanțele din ele influențează într-un mod benefic funcționarea rinichilor, a ficatului și a plămânilor. Scad tensiunea ridicată și, datorită conținutului crescut de calciu, contribuie la tratarea osteoporozei.
· Le găsiți într-o concentrație mare în pasta Tahini, iar în țările arabe sunt folosite la halva aromată cu miere și nuci.
· Semințele de susan se numără printre primele semințe din care a început să fie presat ulei. Uleiul de susan era folosit deja de către asirieni în anul 600 î. Hr. În ziua de astăzi este folosit cu precădere în bucătăria asiatică.