Hummusul, pasta fină de leguminoase originară din zona Orientului Mijlociu, şi-a făcut loc foarte uşor în bucătăriile noastre. Şi cum altfel, dacă fiecare dintre noi care l-a gustat, caută imediat reţeta?
Este vorba despre o pastă din năut pasat sau o cremă bine bătută, aromatizată cu ulei de măsline, zeamă de lămâie, sare şi usturoi, amestecate cu tahina – pastă de susan. Hummusul este originar din zona Libanului, însă se prepară în multe moduri diferite în toată lumea. În zona noastră a ajuns relativ recent, iar popularitatea sa este în creştere. Puteţi găsi hummus cu precădere în restaurantele cu specific oriental şi în cele vegetariene. Însă dacă vă hotărâţi să îl preparaţi în casă, vă va lua doar o jumătate de oră.
Doar fierberea năutului vă va răpi ceva mai mult timp, deoarece acesta trebuie lăsat în apă peste noapte, după care va trebui fiert aprox. 2-3 ore; însă este disponibil gata fiert în magazine – trebuie doar să-l strecuraţi. Şi exact aşa am procedat şi eu. Ca argument în favoarea hummusului, ţin să specific că are un conţinut mare de fier, acid folic, vitamina B6 şi C şi, bineînţeles, multe fibre şi proteine. Şi încă ceva – spre deosebire de mazăre, această leguminoasă nu are efect de balonare. Şi tocmai din acest motiv, o putem consuma în orice moment al zilei.
Puteţi aromatiza hummusul în cele mai variate feluri – cu condimente, amestecuri de plante aromatice şi alte legume. Nu trebuie să vă îngrijoraţi la vederea unei paste aproape lichide după mixarea corectă a năutului fiert. Puteţi adăuga în ea orice vă place: bucăţele de fasole, mazăre verde, eventual ceapă călită în unt; preparaţi-vă hummusul aşa cum vă place. Poate avea o mulţime de culori şi gusturi.
Preparare: 30 minute * Obţineţi: 250 g hummus
REŢETĂ DE BAZĂ
250 g năut din conservă, strecurat
2 linguriţe pline de pastă tahina (pastă de susan)
3 căţei de usturoi zdrobit
zeama de la o lămâie
sare după gust
1 lingură ulei de măsline + 1 pentru turnat deasupra
1. Lăsaţi boabele de năut la scurs, apoi cântăriţi-le. Mutaţi-le în blender, adăugaţi o lingură de ulei de măsline şi mixaţi bine năutul. Dacă obţineţi o pastă foarte groasă, puteţi adăuga puţin din apa din conservă sau apă normală. Pasta ar trebui să fie omogenă, fină şi moale, dar consistentă.
2. Adăugaţi pasta tahina, usturoiul zdrobit, lămâia şi sarea. Mixaţi din nou, până la omogenizare. Picuraţi pe suprafaţă încă o lingură de ulei de măsline, apoi condimentaţi după gust.
NOTĂ: Presăraţi deasupra chimen măcinat, pătrunjel tocat, câteva picături de lămâie sau ceapă călită. Serviţi hummusul cel mai bine cu lipie arăbească sau pâine naan.
Hummus bej
Respectaţi reţeta de bază, însă puneţi deoparte 2 linguri de năut. Puneţi hummusul într-un castron, picuraţi ulei de măsline deasupra, adăugaţi boabele întregi de năut şi pudraţi cu boia de ardei dulce.
Hummus verde
Faceţi pasta din reţeta de bază, adăugaţi în ea încă 5 linguri de mazăre decongelată la temperatura camerei. Apoi adăugaţi o legătură mare de coriandru proaspăt tocat şi piper proaspăt măcinat. Înainte de servire, decoraţi cu ulei de măsline, o lingură de mazăre verde şi ou fiert.
Hummus roşu
La reţeta de bază adăugaţi 2 sfecle roşii mici fierte şi mixaţi totul până la omogenizare. În acest caz, veţi obţine mai mult hummus. Decoraţi cu ulei de măsline, picături de zeamă de lămâie şi seminţe de susan.
Va trebui să condimentaţi hummusul din aproape în aproape. Bineînţeles, aveţi un avantaj atunci când încercaţi să vă apropiaţi de un gust deja cunoscut. Puteţi adăuga mai mult usturoi, piper sau alte plante aromatice. Există totuşi un lucru care trebuie respectat, şi anume cantitatea de pastă tahina. Tahina este o pastă cu o consistenţă mai lichidă din susan, produsă din seminţe măcinate de susan, cu adaos de sare de mare. Nu trebuie să adăugaţi prea multă, deoarece hummusul poate căpăta un gust amărui, ca de arsură. Pasta tahini poate fi adăugată şi în dressinguri pentru salate, poate fi folosită la îngroşarea supei, la prepararea marinadelor pentru carne şi la prepararea unor dulciuri tradiţionale, ca de exemplu halvaua.
Mereu sunt de părere că „bun cu bun face bun”. Atunci când veţi mixa năutul, fiţi atenţi să obţineţi o pastă moale şi omogenă. Dacă vi se pare prea groasă, adăugaţi ulei de măsline sau apă, eventual apă din cea în care s-a fiert năutul dacă aţi ales modul tradiţional de preparare.
Hummusul este gata, însă gustaţi pe rând din felurile preparate. Eu am pregătit pentru şedinţa foto aproape un kilogram de hummus, iar această cantitate nu a putut fi mâncată la o masă. Îl puteţi păstra în frigider, reţeta de bază rezistă fără probleme timp de 5 zile, însă variaţiile cu sfeclă roşie şi cu mazăre ar trebui consumate mai repede. Oricum, hummusul în trei culori a arătat minunat, iar noi l-am savurat cu lipii arăbeşti calde...